„De altfel este o idioţie vrednică de regret, când oamenii căsătoriţi sunt de părere că prin unirea lor oficială au căpătat un drept exclusiv asupra oricărei emoţii a inimii soţului sau soţiei lor, încât îşi închipuie că acum nu mai are voie să rămână liberă nici cea mai mică părticică în inima celuilalt pentru nici un alt om bun. Pentru prieteni si prietene partenerul va trebui să fie mort de acum încolo, nu va avea voie să aibă pentru nici o vietate pe lumea asta nici un sentiment şi nici o ataşare şi ar însemna o trădare a dragostei sau a credinţei dacă vorbeşte vreodată de altcineva cu afecţiune, gingăşie şi sufletism.

Astfel de pretenţii sunt şi mai dezgustătoare la cuplurile în care una din părţi aduce într-adevăr sacrificii într-un fel sau altul. Dacă aici unul din parteneri caută compania oamenilor inimoşi şi într-adevăr fideli lui pentru a se înveseli împreună cu alti oameni vrednici de prietenie, pentru a-şi reface puterea de viaţă, pentru a-şi înălţa spiritul şi încălzi sufletul, atunci cealaltă parte a cuplului ar trebui să-i mulţumească pentru asta şi să se abţină de la orice reproş rănitor.”

Partea a II-a, capitolul 5: Soţi

Adolph Freiherr Knigge: Über den Umgang mit Menschen (Despre relaţiile umane), ediţia a 16-a, Hah’nsche Buchhandlung, 1878, pag. 158-159 [traducere din germană: siz].

„Sunt momente de durere, în care nici un argument filozofic sau religios nu ajută şi aici compasiunea, arătată cu sensibilitate şi căldură, este cea mai bună mângâiere. Câte o mâhnire trebuie lăsată să fie vindecată în linişte de timp. Mulţi suferinzi se simt uşuraţi, dacă li se dă prilejul să îşi descarce sufletul. Altor dureri doar în linişte adâncă şi singurătate li se găseşte alinare.”

Traducere din germană din: Adolph Freiherr Knigge: Über den Umgang mit Menschen (Despre relaţiile umane), [trad. ro.: siz]. Partea a II-a, Capitolul 11: Despre comportamentul faţă de oameni în diferite situaţii speciale, în călătorie şi faţă de călători. URL Internet Archive: textul original în limba germană

Partea a II-a, Capitolul 11: Despre comportamentul în diferite situaţii din viaţă

„Dacă avem într-adevăr interes să ne lărgim cunoştinţele despre oameni şi ţară, trebuie să ne amestecăm printre oamenii din diferite straturi sociale. Oamenii cultivaţi se cam aseamănă în toate ţările şi reşedinţele europene, pe când cei din popor sau din pătura de mijloc a societăţii arată adevăratele obiceiuri ale unei ţări. După aceştia trebuie să să judecăm gradul de cultură şi de cunoaştere.”

Traducere din germană din: Adolph Freiherr Knigge: Über den Umgang mit Menschen (Despre relaţiile umane), [trad. ro: siz], URL Gutenberg-Projekt: textul original în limba germană.

Partea a II-a, Capitolul 11: Despre comportamentul faţă de oameni în diferite relaţii speciale şi situaţii

„Nu stă în puterea nostră întotdeauna de a fi iubiţi, însă depinde mereu de noi să nu fim dispreţuiţi.

Aplauzele şi lauda sunt lucruri de care ne-am putea foarte bine lipsi, însă faţă de un om integru şi înţelept au până şi nemernicii respect în adâncul inimii lor. Iar pentru a fi fericiţi nu avem nevoie de mai mult de vreo trei prieteni în lumea asta.”

Traducere din germană din: Adolph Freiherr Knigge: Über den Umgang mit Menschen (Despre relaţiile umane), [trad. ro: siz], URL Gutenberg-Projekt: textul original în limba germană.

Despre Revoluiţia Franceză şi urmările ei (1792)

Partea a II-a: Reflecţii generale asupra revoluţiilor violente

“Nimic nu mi se pare mai stupid ca atunci când ne revărsăm cu lozinci morale şi politice asupra drepturilor şi nedrepturilor unei întregi naţiuni pentru a-şi schimba forma de conducere; când filozofăm ce ar fi trebuit să facă un popor, atunci când se indignează, şi cum ar fi trebuit şi putut să acţioneze mai bine şi mai blând şi dacă a curs prea mult sau prea puţin sânge pentru asta.

Da, dacă este vorba de un plan, pe care îl face un singur om, (…) atunci poate că s-ar putea judeca în ce măsură avea dreptul şi motivul şi dacă a putut în acea stare politică şi emoţională a naţiunii să se incoroneze cu laurii succesului sau nu şi ce mijloace ar fi trebuit să aleagă pentru a-şi împlini scopul.

Însă dacă un întreg popor este determinat printr-un un lung şir de cauze să-şi înlăture cu violenţă forma anterioară de conducere – care n-a fost aptă de nimic, care nu se potrivea cu timpurile actuale şi cu gradul actual de cultură, în care majoritatea cetăţenilor se simţea nefericită – dacă toţi sunt însufleţiţi pentru asta de acelaşi spirit, trezit în ei de situaţia lor mizerabilă, dacă nimic nu se desfăşoară după un plan ordonat celest ci totul în voia vântului – cine să ceara atunci ordine? Cine poate stabili aici dacă se întâmplă prea mult sau prea puţin?

Prescrie mării cât de mult să inunde dacă străpunge stavila pe care secole de-a rândul au oprit-o!”

Traducere din germană din: Adolph Freiherr Knigge: „Josephs von Wurmbrand, Kaiserlich abyssinischen Ex-Ministers, jezzigen Notarii caesarii publici in der Reichstadt Bopfingen, politisches Glaubensbekenntniß, mit Hinsicht auf die französische Revolution und deren Folgen“, Frankfurt und Leipzig, 1792. [siz].

URL Gutenberg-Projekt: textul original în limba germană.

“Chiar dacă majoritatea oamenilor rămân nesimţitori faţă de sentimentele mai fine şi incapabili de convingeri sublime, înalte, totuşi nu sunt toţi nerecunoscători faţă de o tratare generoasă şi nici orbi făţă de valoarea adevărată.

Nu te încrede deci nici în simpatia, nici în respectul şi nici în supunerea voluntară a acelora, care îţi sunt supuşi, dacă ei însăşi simt că sunt moral mai buni, mai înţelepţi, mai dibaci decât tine, că tu ai mai multă nevoie de ei decât ei de tine; dacă îi maltratezi, dacă îi plăteşti rău pentru serviciile de bază, dacă favorizezi pe linguşători în locul servitorilor drepţ, sinceri şi devotaţi; dacă lor trebuie să le fie ruşine să aparţină unui om, pe care toată lumea îl urăşte sau dispreţuieşte; dacă ceri mai mult de la ei, decât ai face insăşi în locul lor; dacă nu te preocupă nici bunăstarea lor morală nici cea economică; dacă le împarţi cu zgârcenie râsplata muncii lor, deznădăjduindu-i sau făcându-i să te înşele sau cel puţin lăsându-i fără nici o bucurie; dacă nu ţii seama de starea lor fizică, dacă îi izgoneşti, de îndată ce devin bâtrâni şi slabi; dacă nu le laşi decât puţină linişte şi somn; dacă ei, in timp ce tu te desfăţi în anotimpul aprig până după miezul nopţi, sunt expuşi poate vremii rele, trebuind să te aştepte plini de plictiseală omorâtoare; când trufia ta rizibilă devine motivul batjocurii lor sau când mânia ta îi copleşeşte cu înjurături; când în ciuda tuturor atenţiilor ei nu găsesc nici un cuvânt prietenos de la tine –

Integritatea, onestitatea, adevărata dragoste de oameni, demnitatea şi consecvenţa pe care o arătam în faptele noastre, acestea sunt cele mai sigure mijloace pentru a ne obţine respectul general şi sunt cele mai iscusite pentru a ne asigura consideraţia şi simpatia acelora, care depind de noi, care ne vâd deseori fără nici un machiaj şi în diferite toane şi faţă de care cu greu ne vom putea preface mult timp.

Este un vechi, dar foarte adevărat proverb : « Precum stăpânul aşa şi sluga !»“

***

Adolph Freiherr Knigge: Über den Umgang mit Menschen (Despre relaţiile umane),  partea a II-a, Capitolul 7: Despre relaţia între stăpân şi slugă, traucere din germană în româneşte de Silvia I. Zimmermann.

Partea a II-a, Capitolul 6: Despre relaţia între prieteni

„Însă până şi dintre oamenii care îţi sunt asemenea ca poziţie socială, avere, vârstă şi calităţi, doar pe prietenia îndelungată a acelora poţi conta, care nu sunt stăpâniţi de pasiuni josnice, înfocate sau stupide şi care nu îşi schimbă năravul după cum bate vâtul. Cine se lasă pradă plăcerilor şi distracţiilor fără de frâu, cine sacrifică totul pentru râvne sălbatice, pentru voluptate, beţie şi blestematul joc; acela al cărui demon este cinstea falsă, aurul sau propria personă, cine este şovăitor în principii şi hotărâri, cine are un caracter care poate fi apăsat ca ceara în orice formă, acela îţi poate fi cel mult un bun companion, dar nu va fi niciodată un prieten durabil, credincios.

Îndată ce este vorba de renegare, de jertfire, de statornicie şi fermitate, un astfel de individ te va lăsa baltă; vei sta de unul singur şi te vei simţi înşelat, cu toate că te-ai înşelat tu singur alegând fără prudenţă.

Dar aşa se întâmplă adesea în viaţă, când fantezia ne pictează oamenii aşa cum am vrea noi mai bine să arate şi când la urmă descoperim cu supărare că natura nu a făurit originalul la fel precum pictura.”

Traducere din germană din: Adolph Freiherr Knigge: Über den Umgang mit Menschen (Despre relaţiile umane),  [trad. ro: siz], URL Gutenberg-Projekt: textul original în limba germană.

Partea a II-a, Capitolul 6: Despre relaţia între prieteni

„Nici un principiu nu mi se pare mai lipsit de stil şi mai nedemn faţă de o inimă simţătoare decât: că ar fi o alinare să ai în nenorocire însoţitori sau oameni suferind alături de tine. Nu ajunge să suferi singur în convingerea că în această lume există la fel de mulţi oameni drepţi şi buni precum noi şi care nu au nici ei mai puţină povară de purtat? Trebuie oare să mărim numărul acestor suferinzi cu orice preţ, forţănd pe alţii să poarte şi povara noastră, fără insă a ne uşura prin aceasta? Căci să nu se spună că ar fi o uşurare să ne delectăm cu suferinţa noastră! Numai pentru unele muieri bătrâne, nu însă şi pentru un bărbat cu minte poate insemna o asemenea palăvrăgeală o alinare.

Am discutat aceasta şi în primul capitol: dacă oare este bine să deplângem altora amărăciunile noastre? Acolo răspunsesem la această întrebare, că doar atât cât ne învaţă înţelepciunea universală şi prudenţa; în relaţia cu prietenii însă, despre care este vorba aici, trebuie să ne impună fineţea simţirii să ascundem situaţia noastră neplăcută pe cât posibil faţă de prietenii care iau cu sensibilitate şi simţire parte la destinul nostru. Eu spun: pe cât posibil; căci pot fi situaţii în care nevoia inimii presate de a se descărca este prea mare iar cerinţele dragi ale prietenului, care ne citeşte necazul pe faţă, sunt prea intense, încât ar deveni o tortură pentru noi sau o jignire pentru aproapele nostru să tăcem în continuare. În restul cazurilor este mai bine să menajăm liniştea prietenului nostru precum şi a noastră.

Se înţelege însă de la sine că nu este vorba aici de acele ocazii, unde sfatul lui şi ajutorul lui ne pot salva. – Ce ar fi prietenia, dacă am tăcea atunci?”

Traducere din germană din: Adolph Freiherr Knigge: Über den Umgang mit Menschen (Despre relaţiile umane),  [trad. ro: siz], URL Gutenberg-Projekt: textul original în limba germană.

Partea a III-a, Capitolul 5: Despre relaţia cu erudiţi şi artişti

“Nu conchide caracterul moral al unui erudit după conţinutul scrierilor sale. Pe hârtie omul arată deseori cu totul altfel decât în natură. Şi acest fapt nu este chiar aşa de rău în sine. La masa de scris, unde putem alege cea mai liniştită stare de spirit, când nici o turbulenţă emoţională nu ne scoate din fire, se pot da minunate sfaturi de morală, care mai apoi în lumea reală, unde excitarea, surpriza şi seducerea ne hăiţuiesc încolo şi-ncoace, nu pot fi urmate cu aceaşi uşurinţă.

Deci să nu credem, bineînţeles, că omul care predică morala, este şi un model de morală, ci să şi cugetăm că rămâne totuşi un om. Îi putem cel puţin mulţumi că ne avertizează de greşeli, chiar dacă el insuşi nu este atât de puternic să ocolească aceste greşeli, şi ar fi nedrept să îl numim din această cauză un ipocrit (deşi ar fi la fel de nedrept să prezicem fără dovadă că ar face contrariul celor ce ne predică, ori ar trebui să formulăm cuvintele noastre altfel decât sună).

Pe altă parte nu trebuie să privim principiile pe care un scriitor le pune în gura persoanelor create de el ca fiind şi personal ale lui, şi nici nu trebuie să-l facem astfel pe om răutăcios ori vicios ori mizantrop, doar pentru că, suscitat de fantezia lui bogată şi de focul lui, ne arată câte un caracter meschin plin de strălucire sau ne descrie o scenă voluptuoasă în culori vii sau îşi bate joc cu amărăciune de prostie.

Ar fi mai bine dacă s-ar abţine de la asta, însă doar de aceea nu este un om rău – iar precum cu stomacul gol se pot zugrăvi mese împărăteşti, astfel cunosc şi eu poeţi care cântă vinul şi plăcerile lumeşti şi sunt cei mai ponderaţi şi caşti oameni; cunosc scriitori care descriu mârşăvii îngrozitoare în deplină concordanță cu adevărul şi totuşi în faptele lor dau dovadă de onestitate şi blândeţe; cunosc în sfârşit satirici plini de iubire faţa de semenii lor şi de binevoinţă.”

Traducere din germană din: Adolph Freiherr Knigge: Über den Umgang mit Menschen (Despre relaţiile umane), ediţia a XVI-ea, Hannover: Hahn’sche Buchhandlung, 1878, S. 273, [siz].

URL Gutenberg-Projekt: textul original în limba germană.

Partea a II-a, Capitolul 6: Despre relaţia între prieteni

„Se spune ca cea mai sigură modalitate de a avea prieteni ar fi – să nu îţi trebuiască prieteni; dar fiecare om cu simţăminte are nevoie de prieteni – şi să fie oare chiar atât de greu să găseşti prieteni loiali în această lume? Eu aş spune mai puţin greu, decât se crede de obicei. Tinerii noşti domni sentimentali îşi fac noţiuni mult prea deplasate despre prietenie.

Bineînţeles, dacă cerem de la prietenii noşti devotament total, sacrificiu necondiţionat, renegarea oricărui interes propriu în cele mai critice momente, susţinere orbească în contra convingerii lor mai bune, chiar să ne admire greşelile noastre, să ne indulge prostiile, să ne însoţească în rătăcirile noastre vicioase – într-un cuvât, dacă cerem de la prietenii noşti mai mult decât ne permit bunul simţ şi dreptatea de a cere astfel de la oamenii care sunt fiinţe vii şi libere în gândire, atunci nu vom găsi uşor într-o mie de persoane una care să se azvârle cu întregime în braţele noastre.

Însă dacă căutăm oameni înţelegători, ale căror convingeri şi sentimente se potrivesc cu ale noastre – fără a socoti micile deosebiri fără de importantă –  oameni, care se bucură de ceea ce ne bucurăm şi noi, care ne iubesc fără a fi vrăjiţi de noi, care apreciază binele din noi fără a fi orbi faţă de slăbiciunile noastre, care nu ne părăsesc la necaz şi care ne sunt alături în cele bune şi drepte, care ne consolează şi îmbărbătează, care ne susţin când este nevoie mai mare şi pentru care merităm să îşi sacrifice tot ceea ce se poate sacrifica fără a-şi primejdui onoarea şi dreptatea faţă de ei şi de ai lor, care nu ne ascund adevărul, care ne fac atenţi la lipsurile noastre fără a ne insulta, care ne preferă faţă de toţi ceilalţi oameni, în măsura în care este posibil fără necuviinţă – căutăm deci sincer astfel de oameni, ei bine, atunci găsim fireşte – mulţi? nu! – asta nu voi spune, dar totuşi câţiva pentru fiecare în parte – iar mai mult ce ne-ar mai trebui în lumea aceasta?”

Traducere din germană din: Adolph Freiherr Knigge: Über den Umgang mit Menschen (Despre relaţiile umane), ediţia a 3-a, Frankfurt am Main, Insel Verlag, 1788, [siz].

URL Gutenberg-Projekt: textul original în limba germană.