Drept exclusiv asupra inimii celuilalt

De altfel este o idioţie vrednică de regret, când oamenii căsătoriţi sunt de părere că prin unirea lor oficială au căpătat un drept exclusiv asupra oricărei emoţii a inimii soţului sau soţiei lor,

încât îşi închipuie că acum nu mai are voie să rămână liberă nici cea mai mică părticică în inima celuilalt pentru nici un alt om bun. Pentru prieteni si prietene partenerul va trebui să fie mort de acum încolo, nu va avea voie să aibă pentru nici o vietate pe lumea asta nici un sentiment şi nici o ataşare şi ar însemna o trădare a dragostei sau a credinţei dacă vorbeşte vreodată de altcineva cu afecţiune, gingăşie şi sufletism.

Astfel de pretenţii sunt şi mai dezgustătoare la cuplurile în care una din părţi aduce într-adevăr sacrificii într-un fel sau altul. Dacă aici unul din parteneri caută compania oamenilor inimoşi şi într-adevăr fideli lui pentru a se înveseli împreună cu alti oameni vrednici de prietenie, pentru a-şi reface puterea de viaţă, pentru a-şi înălţa spiritul şi încălzi sufletul, atunci cealaltă parte a cuplului ar trebui să-i mulţumească pentru asta şi să se abţină de la orice reproş rănitor.”

***

Adolph Freiherr Knigge: Über den Umgang mit Menschen (Despre relaţiile umane), ediţia a 16-a, Hahn’sche Buchhandlung, 1878, Partea a II-a, capitolul 5: Soţi, pag. 158-159 [traducere din germană: S.I. Zimmermann].

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s