A face excepţii este foarte periculos

Fii ferm! A face excepţii este foarte periculos şi asta duce mai departe, de la nimicuri  pâna la lucruri mari.

Fereşte-te însă şi să faci o convingere din ceva ce nu valorează convingerea, ori să pui preţ pe nimicuri, căci asta poate fi mai prosteşte decât să rămâi aşa-ziselori convingeri (adică unui comportament, căruia îi lipseşte orice motiv raţional sau care nu are altă cauză decât încăpăţânarea ori suspiciunea pe nedrept ori inscuzabila incapacitate de servitudine) atâta timp şi atât de încăpăţânat loial, până să-ţi pierzi cu totul toată dragostea şi aprecierea celor buni.

***

Adolph Freiherr Knigge: Über den Umgang mit Menschen (Despre relaţiile umane), ediţia a 16-a, Hah’nsche Buchhandlung, 1878, pag. 22 [traducere din germană: Silvia Irina Zimmermann].

A lua parte este mirodenia şi esenţa relaţiei

mirodenia

Arată celorlaţi interesul tău, pentru a te asigura de al lor pentru tine.

Cine e dezinteresat, lipsit de simţul prieteniei, de bunăvoinţă şi de dragoste, cine se iubeşte doar pe sine, acela rămâne părăsit când va căuta simpatia altora. A lua parte este mirodenia relaţiei, şi la drept vorbind este întocmai esenţa ei. Egoistul nu apreciază sociabilitatea, ci doar să se audă pe sine şi să conducă singur discuţia.

***

Adolph Freiherr Knigge: Über den Umgang mit Menschen (Despre relaţiile umane), ediţia a 16-a, Hah’nsche Buchhandlung, 1878, pag. 20 [traducere din germană: Silvia Irina Zimmermann].

Drept exclusiv asupra inimii celuilalt

De altfel este o idioţie vrednică de regret, când oamenii căsătoriţi sunt de părere că prin unirea lor oficială au căpătat un drept exclusiv asupra oricărei emoţii a inimii soţului sau soţiei lor,

încât îşi închipuie că acum nu mai are voie să rămână liberă nici cea mai mică părticică în inima celuilalt pentru nici un alt om bun. Pentru prieteni si prietene partenerul va trebui să fie mort de acum încolo, nu va avea voie să aibă pentru nici o vietate pe lumea asta nici un sentiment şi nici o ataşare şi ar însemna o trădare a dragostei sau a credinţei dacă vorbeşte vreodată de altcineva cu afecţiune, gingăşie şi sufletism.

Astfel de pretenţii sunt şi mai dezgustătoare la cuplurile în care una din părţi aduce într-adevăr sacrificii într-un fel sau altul. Dacă aici unul din parteneri caută compania oamenilor inimoşi şi într-adevăr fideli lui pentru a se înveseli împreună cu alti oameni vrednici de prietenie, pentru a-şi reface puterea de viaţă, pentru a-şi înălţa spiritul şi încălzi sufletul, atunci cealaltă parte a cuplului ar trebui să-i mulţumească pentru asta şi să se abţină de la orice reproş rănitor.”

***

Adolph Freiherr Knigge: Über den Umgang mit Menschen (Despre relaţiile umane), ediţia a 16-a, Hahn’sche Buchhandlung, 1878, Partea a II-a, capitolul 5: Soţi, pag. 158-159 [traducere din germană: S.I. Zimmermann].