Stăpân şi slugă: fără orbire faţă de adevărata valoare

Chiar dacă majoritatea oamenilor rămân nesimţitori faţă de sentimentele mai fine şi incapabili de convingeri sublime, înalte, totuşi nu sunt toţi nerecunoscători faţă de o tratare generoasă şi nici orbi făţă de valoarea adevărată.

Nu te încrede deci nici în simpatia, nici în respectul şi nici în supunerea voluntară a acelora, care îţi sunt supuşi, dacă ei însăşi simt că sunt moral mai buni, mai înţelepţi, mai dibaci decât tine, că tu ai mai multă nevoie de ei decât ei de tine; dacă îi maltratezi, dacă îi plăteşti rău pentru serviciile de bază, dacă favorizezi pe linguşători în locul servitorilor drepţ, sinceri şi devotaţi; dacă lor trebuie să le fie ruşine să aparţină unui om, pe care toată lumea îl urăşte sau dispreţuieşte; dacă ceri mai mult de la ei, decât ai face insăşi în locul lor; dacă nu te preocupă nici bunăstarea lor morală nici cea economică; dacă le împarţi cu zgârcenie râsplata muncii lor, deznădăjduindu-i sau făcându-i să te înşele sau cel puţin lăsându-i fără nici o bucurie; dacă nu ţii seama de starea lor fizică, dacă îi izgoneşti, de îndată ce devin bâtrâni şi slabi; dacă nu le laşi decât puţină linişte şi somn; dacă ei, in timp ce tu te desfăţi în anotimpul aprig până după miezul nopţi, sunt expuşi poate vremii rele, trebuind să te aştepte plini de plictiseală omorâtoare; când trufia ta rizibilă devine motivul batjocurii lor sau când mânia ta îi copleşeşte cu înjurături; când în ciuda tuturor atenţiilor ei nu găsesc nici un cuvânt prietenos de la tine –

Integritatea, onestitatea, adevărata dragoste de oameni, demnitatea şi consecvenţa pe care o arătam în faptele noastre, acestea sunt cele mai sigure mijloace pentru a ne obţine respectul general şi sunt cele mai iscusite pentru a ne asigura consideraţia şi simpatia acelora, care depind de noi, care ne vâd deseori fără nici un machiaj şi în diferite toane şi faţă de care cu greu ne vom putea preface mult timp.

Este un vechi, dar foarte adevărat proverb : « Precum stăpânul aşa şi sluga !»

***

Adolph Freiherr Knigge: Über den Umgang mit Menschen (Despre relaţiile umane),  partea a II-a, Capitolul 7: Despre relaţia între stăpân şi slugă, traducere din germană în româneşte de Silvia I. Zimmermann.

Fii autonom!

Partea I, Capitolul 1: Observaţii generale şi reguli privind relaţiile umane

3.

Nu fii în aşa mare măsură sclavul părerilor altora despre tine! Fii autonom!

La urma urmei ce te intresează pe tine judecata întregii lumi, când faci ceea ce trebuie să faci? Şi ce valoare are întreaga ta garderobă de virtuţi exterioare, dacă acoperi cu aceast ornament de sclipici doar o inimă slabă, josnică, pentru a face curte în societăţile omeneşti?

Adolph Freiherr Knigge: Über den Umgang mit Menschen (Despre relaţiile umane), traducere din germană în româneşte de Silvia I. Zimmermann.

Fiecare om valorează în această lume doar atât cât se valorifică însuşi

Fiecare om valorează în această lume doar atât cât se valorifică însuşi.

Aceasta este o vorbă de duh, un subiect vast care ar umple o întreagă carte despre esprit de conduite şi despre mijloacele de a-şi atinge scopul în lumea noastră; o vorbă, al cărei adevăr se bizuie pe experienţa tuturor timpurilor.

Această experienţă îl invaţă pe aventurier şi pe fanfaron, să se dea important în mulţime, să vorbească despre legăturile sale cu principi şi conducători, cu oameni, care nici nu ştiu măcar de existenţa lui, într-un ton care îi oferă – dacă nu mai mult – cel puţin o masă liberă şi intrarea în cele dintâi case.

Am cunoscut un om, care vorbea astfel despre relaţia sa apropriată cu împăratul Joseph şi cu principele Kaunitz, cu toate că eu ştiam cu certitudine, că aceştia de-abia îl cunoşteau după nume şi drept o minte neliniştită şi de batjocură. Însă acest individ, pentru că nimeni nu pusese întrebări mai exacte, îşi făcuse în scurt timp un aşa renume, că oamenii care intenţionau a se adresa Majestăţii Sale, Împăratului, venau mai întâi să îl consulte pe el. Mai apoi a scris cu atâta neruşinare unui oarecare om important din Viena amintindu-i în scrisoarea lui de ceilalţi prieteni aleşi ai săi, încăt deşi nu-şi atinsese scopul cererii sale, stoarse totuşi un răspuns politicos, de care se folosi mai departe excesiv.

Această experienţă îl face pe semidoct atât de impertinent, până într-a hotărî despre lucruri, despre care cu o oră în urmă auzise sau citise pentru prima oară, şi incă să hotărască în aşa fel, că nici modestul erudit nu cuteză nici să-l contrazică nici să-i pună întrebări în faţă, căpătuind astfel mecanismul guralivului.

Aceasta este experienţa datorită căreia, prostănacul parveneşte până în cea mai ridicată poziţie în stat, călcându-i pe cei mai merituoşi oameni la pământ şi negăsind pe nimeni care să-l pună la punct.

Ea este, prin care cei mai nefolositori şi strâmbi genii, oameni fără talent şi fără cunoştinţe, spirite hapsâne şi pline numai de aere înţeleg să se facă nelipsiţi pe lângă mai marii acestei lumi.

Ea este, care în cea mai mare parte determină renumele savanţilor, muzicienilor şi pictorilor.

Sprijinindu-se pe această experienţă, artistul străin cere pentru o operă o sută de galbeni, pe când cel autohton, lucrând-o de zeci de ori mai bine, ar vinde-o cu numai cincizeci. Dar ce folos, tânjim după operele străinului, el nu poate face faţă numeroaselor cerinţe şi la urmă lasă manopera în grija artistului autohton, vânzând bucata ulterior drept marfa ultramontană.

Bazându-se pe această experienţă, scriitorul îşi câştigă o recenzie favorabilă, scriind cu o neruşinare fără de seamăn în prefaţa celui al doile-a volum al plictisitoarei sale cărţi despre erudiţi şi învăţaţi, de a carei prietenie se bucură şi care i-au onorat primul volum cu laude.

Această experienţă îi dă investorului, care vrea şa împrumute bani fără să-i plăească înapoi, îndrăzneala, de a cere împrumutul cu asemenea tărie, încât bogatul cămătar se consideră a fi onoarat lăsându-se înşelat de primul.

Aproape toate felurile de rugăminţi pentru ocrotire şi promovare, care sunt prezentate în aceasta tonalitate, găsesc intrare liberă şi nu sunt refuzate – pe când dispreţul, înlăturarea şi neîmplinirea dorinţelor minore sunt mai întotdeauna recompensa clientului modest şi supus.

Această experienţă îl îndeamnă pe slujitor cât şi pe cel care primeşte ajutor să se facă atât de important în faţă stăpânul sau salvatorului său, încât acesta, pe cât oferă obligaţia, crede că este o mare fericire a aparţie unui asemenea om.

– Pe scurt: remarca că fiecare om nu valorează mai mult sau mai puţin decât atât cât se valorifică insuşi este panaceul universal pentru aventurieri, lăudăroşi, înfumuraţi şi capete seci pentru a înainta pe aceast glob pământesc – iar eu nu dau nici un sâmbure de cireaşă pe acest mijloc universal. –

Dar staţi! Să nu ne fie acea vorbă chiar de nici o valoare? Din contră, prietenii mei! Ne poate învăţa să nu descoperim niciodată fără nevoie şi fără menire slăbiciunile noastre economice, fizice, morale şi intelectuale. Deci fără a ne coborî la fudulie şi mincuină nemernică să nu neglijăm totuşi ocazia de a ne arăta din părţile noastre favorabile.

Aceasta nu trebuie să se întâmple intr-o manieră grosolană, chiar prea vizibilă, vanitoasă şi evidentă, căci altfel pierdem mai mult prin ea; dimpotrivă oamenii trebuie doar să bănuiască, să fie lăsaţi să-şi dea ei singuri seama că se ascunde mai mult în aparenţa noastra decât reiese la prima vedere. Dacă ne afişăm prea strălucit, trezim doar o atenţie mai exactă; celalţi găsesc îndată micile noastre greşeli, de care nici un pământean nu este liber, şi astfel strălucirea noastră ne piere subit.

Arată-te deci cu o anumită conştiinţă modestă a demnităţii interioare şi în primul rând cu conştiinţa adevărului şi a vredniciei strălucind pe fruntea ta! Dă dovadă de raţiune şi cunoştinţe unde ai prilejul! Nici atât de mult, încăt să stârneşti invidia şi pretenţiile, dar nici atât de puţin, încăt să fii trecut cu privirea şi să rămâi neauzit! Fă-te rar, făra a fi considerat nici singuratic, nici sfios dar nici arogant!

***

Adolph Freiherr Knigge: Über den Umgang mit Menschen (Despre relaţiile umane), Partea I, Capitolul 1: Observaţii generale şi reguli privind relaţiile umane, traducere din germană în româneşte de Silvia I. Zimmermann.